Vert Le Petit-Sclavie frantuzeasca
Ma aflu in Franta, la cativa kilometri de orasul Paris, sunt singur, inconjurat de straini si infometati dupa avere. Au trecut aproape doua luni de cand nu mai sunt in spatiul meu de confort, am inaintat cu pasi marunti spre un viitor mai sigur, prima dorinta sa adun bani pentru a-mi achita datoriile cumulate prin cateva alegeri nepotrivite cu ceva timp in urma.
Am plecat din Roman, orasul meu natal, nu plecasem de la rau, plecasem de la bine. Am lasat in urma un loc de munca nesigur, lucru pentru care nu am regrete, in schimb adun amintiri legate de ultima perioada petrecuta acolo, asta dupa ce am avut un inceput de an care nu ma convingea ca voi avea vreo siguranta, dar am luptat zilnic pentru a-mi intari caracterul. Primul aspect mintea sanatoasa si pozitiva, al doilea aspect situatia financiara stabila, al treilea aspect viata sentimentala si relatiile intersociale. Nu in ultimul rand m-am staduit sa fiu linistit si sufleteste si atunci mi-am indreptat atentia asupra credintei, rugandu-ma la Dumnezeu zilnic, aveam numai liniste in suflet, am incercat sa las trecutul in urma si sa fiu omniprezent. Am reusit astfel sa transmit o energie pozitiva in jurul meu si astfel au inceput sa apara lucrurile bune.
Am plecat din Roman, orasul meu natal, nu plecasem de la rau, plecasem de la bine. Am lasat in urma un loc de munca nesigur, lucru pentru care nu am regrete, in schimb adun amintiri legate de ultima perioada petrecuta acolo, asta dupa ce am avut un inceput de an care nu ma convingea ca voi avea vreo siguranta, dar am luptat zilnic pentru a-mi intari caracterul. Primul aspect mintea sanatoasa si pozitiva, al doilea aspect situatia financiara stabila, al treilea aspect viata sentimentala si relatiile intersociale. Nu in ultimul rand m-am staduit sa fiu linistit si sufleteste si atunci mi-am indreptat atentia asupra credintei, rugandu-ma la Dumnezeu zilnic, aveam numai liniste in suflet, am incercat sa las trecutul in urma si sa fiu omniprezent. Am reusit astfel sa transmit o energie pozitiva in jurul meu si astfel au inceput sa apara lucrurile bune.
Sa revenim la vara trecuta...In perioada in care lucram pentru un producator de lactate, am primit o sarcina de serviciu de a angaja promoterite pentru o campanie publicitara. Am dat anuntul, am discutat detaliile angajarii, eram tot timpul cu capul sus, imbracat bine, masina de serviciu noua, salariu motivant. Toata lumea avea o parere buna despre cum decurgeau lucrurile in viata mea. Imi lipsea intradevar o certitudine sentimentala, care dupa cum urmeaza in cele povestite s-a intamplat.
In ziua de 27 iulie dupa un interviu programat la cafeneaua Seasons din pietonal, mi-am schitat toate ideile ce urmau sa se desfasoare in activitatea de serviciu si m-am intalnit la locul stabilt cu Roxana. Am fost servit de o chelnerita blonda cu ochi albastri, initial am incercat sa raman focusat pe activitatea de serviciu si nu am dat multa importanta, dar recunosc ca imi sclipea ochii dupa ea. Ulterior, am terminat acel interviu si am mers la bar sa platesc, moment in care am observat ca nu imi ajungeau banii pentru comanda, asa ca am rugat-o pe domnisoara blonda pe al carui ecuson scria "Ana" sa ma astepte pentru a aduce bani din masina.
Aceeasi zi, aceeasi locatie, o alta ora, un alt interviu cu Ema, sora unei colege din scoala generala. De data asta a reusit, aceasta fata era potrivita pentru ceea ce aveam nevoie. De data asta am fost servit la masa de colega Anei, lucru care m-a deranjat. Pusesem ochii pe blonda si mi-am propus sa discut personal cu ea, dar nu a venit. Asa ca am gandit o metoda de ai atrage atentia, am gandit ca daca ma va place se va oftica ca nu am lasat numarul de telefon in nota ei de plata. In cele din urma am plecat, mi-am continuat activitatea profesionala, iar dupa vreo ora, surprinzator, am primit un mesaj in care scria "Buna, ai lasat numarul de telefon din greseala, sau l-ai lasat pentru o persoana anume?". Pornind de la acel mesaj am obtinut o intalnire, aflasem ca este vorba despre Ana si m-am bucurat, am avut cateva iesiri de atunci si am observat ca este compatibila cu dorintele mele sentimentale.
Daca la prima intalnire nu comunicasem prea mult, dupa cateva iesiri, dupa primul sarut pe care l-am avut in parcul mare, dupa nenumaratele iesiri, plimbari la munte, la Bacau in cinema, la Iasi la un targ culinar, o plimbare nereusita in Piata Unirii din Iasi unde urma sa fie agatate niste umbrele, sport la sala de fitness, iesiri cu prieteni comuni, poze minunate si multe nopti de dragoste, dupa gesturile frumoase in care imi aducea tortul ei preferat, sprijinul financiar pentru a ma inscrie la facultate, cursuri de dansuri, m-am hotarat sa o prezint familiei si s-a facut placuta pentru ca cumintenia ei placea la toata lumea si asta m-a facut sa ma indragostesc, atat de tare incat mi-am spus ca noi doi vom face ceva frumos impreuna.
In fine, prima luna fenomen, ne-am apropiat foarte tare si ne intelegeam foarte bine, eram doar cu gandul la ea, ma facea zilnic sa imi doresc mai mult. Cea de a doua luna la fel de frumoasa, eram un cuplu placut, primeam nenumarate likeuri la pozele pe care le postam impreuna, calatoream in locuri diferite, gaseam portite de activitati printre care cel mai mult ne-am atasat dupa ce ne-am apucat de dansuri. Acolo eram foarte apropiati, eu eram 3 zile pe saptamana la sala de forta, incepeam sa arat foarte bine fizic, iar ea era oricand alaturi de mine. Ma facea sa ma simt minunat, fiind mereu in preajma mea, ma alinta, imi spunea "Frumosule", sexul se transformase in dragoste, iar toata lumea ne privea cu bucurie atunci cand eram impreuna. Apoi, undeva pe la jumatatea lui octombrie, am facut o vizita finului meu, iar acolo am discutat la telefon cu Andrei, cumatrul meu care mi-a spus ca as putea sa vin sa lucrez in Franta. Ma hotarasem, vroiam sa imi achit cheltuilile si sa duc o viata linistita alaturi de Ana. Asa ca am ales sa impartasesc asta cu ea, chiar daca nu a fost de acord initial, m-a inteles, mi-a fost alaturi. Ne aflam la Hanul Ancutei, am stat acolo vreme de vreo 2 ore, dar ma bucuram ca e langa mine, stiam ca daca va fi sa plec, viitorul nostru impreuna poate fi incert, stiam ca daca ma asteapta vom crea lucruri mari impreuna.
Pe data de 13 octombrie dimineata am mers la Vaslui, mi-am scris demisia la Ilvas, firma de lactate care nu se mai anunta suficient de profitabila in ceea ce ma priveste, asa ca am ales sa plec. In aceeasi zi aveam trenul spre Bucuresti, de acolo de unde ar fi trebuit sa iau avionul spre Paris. Am fost intr-o viteza continua, nu am apucat decat sa imi fac bagajul, sa o vad pe iubita mea pentru scurt timp, sa imi iau la revedere de la parinti si sa plec. Nu mi-a ajuns timpul sa imi vad nepotii, nu mi-a ajuns timpul decat sa alerg, asa ca am am urcat in masina tatalui meu si am plecat spre gara. Timpul scurt nu mi-a permis nici sa le fac cu mana pe geamul trenului.
Intr-un sfarsit ajunsesem, eram cu prietenul meu Gabriel in Bucuresti, care urma sa ma duca la prima ora a diminetii la aeroport. Nerespectarea orei de check in m-a impiedicat sa prind avionul, asta dupa ce trecusem de toate pasajele de control ale aeroportului. Am avut o stare teribila de nervi, imi imaginam ca ma intorc in Romania si nu mai plec in Franta, dar am gasit o solutie de a plati biletul de avion pentru ziua de luni. Am avut un weekend in care am apucat sa imi iau la revedere de la verisoarele mele din Bucuresti si am petrecut timp cu cel mai bun prieten al meu. Stresul se vedea pe fata mea si in gesturile mele, asteptam sa treaca timpul, acum nu puteam sa o mai vad decat in poze. Aveam poze pe telefon cu noi doi, ma gandeam cum va fi cu noi doi, imi imaginam cum ma voi intoarce in tara, voi avea problemele rezolvate si voi incepe sa construiesc ceva frumos alaturi de ea, micuta blonda.
Timpul fizic s-a derulat neasteptat de repede, iar ziua de luni m-a dus in aeroportul din Paris, unde am fost asteptat de Damian, un coleg din schitul la care lucrez acum. Dupa ce m-am asezat intr-o casa noua si curata, dar goala si straina, am incercat sa ma adaptez vietii de aici. Imi imaginam ca voi merge la Paris si ca voi gasi un alt loc de munca, ca ma voi intelege bine cu cei din jurul meu si ca va fi totul bine, dar nu intotdeauna lucrurile sunt asa cum ne asteptam.
Banii erau limitati, ii cunosteam pe toti cei cu care lucram, erau romani, unul dintre ei chiar cumatrul meu. Imi facusem planuri ca ma voi intelege bine cu fiecare in parte si ca voi invata si ceea ce nu am facut pana atunci, munca fizica.
Acasa eram inconjurat de tipete, oale cu ciorba si mentalitati inchise. Subiectele de discutii erau in general despre carute, cai, batai si multe injuraturi. Recunosc, eram intr-un alt mediu in care nu ma simteam comfortabil deloc. In primele 2-3 saptamani citeam zilnic din cartile de franceza pe care mi le-am cumparat ca sa invat limba, dar cei din jurul meu faceau misto. Ma simteamamenintat de prostime si de incultura, cu toate astea cautam sa imi pastre calmul. Weekendurile erau zile de cumparaturi si ma bucuram foarte mult ca puteam sa ies si sa vad locuri noi, dar limitele financiare ma impiedicau sa imi satisfac toate placerile. Colegii mei ma vedeau pretentios, baiat de oras, cu gusturi mai rafinate si ma judecau de fiecare data. Incercam sa fiu linistit si sa nu deranjez pe nimeni, dar ma simteam jignit de comportamentul lor.
La munca ma uitam ca la felul sapte in primele saptamani, eram inconjurat de motostivuitoare, masini de gaurit, de ambalat, paleti, cuie, tipete, injuraturi, viteza de lucru si multa mizerie. Imbracamintea era formata dintr-un hanorac si pantaloni de training, iar peste hanorac aveam o vesta, mainile imi erau acoperite de niste manusi subtiri, iar in picioare aveam niste bocanci grei. Uram ca trebuie sa merg sa vopsesc, de multe ori vopseaua intra si prin haine si se imprima in piele, aveam pana si in nas vopsea, iar fumul de la aparatul de stantat nu ma lasa sa respir. Ceilalti colegi proveneau de la tara, iar munca fizica nu era o problema foarte grava pentru ei, dar pe mine ma dureau ingrozitor genunchii spatele, mainile si mi se umflau degetele. Initial am crezut ca va fi o durere temporara, dar ceea ce simteam de fapt era in continuu. Activitatea era continua, intre 8 si 10 ore, iar pauza era foarte scurta, abia apucam sa mananc un sandwich si sa beau o cafea pe fuga. Colegii injurau de Dumnezei si Cruci si imi sareau in cap ori de cate ori ceva nu era in regula. Aveam masinarii periculoase, spun asta pentru ca intr-o zi, in timp ce gauream niste scanduri mi s-a agatat manusa intr-un burghiu si mi-a perforat unghia. Am tras o durere groaznica, iar in celelalte zile mi se intampla foarte des sa ma lovesc la picioare. Aveam vanatai zilnic, in special ma dureau incheieturile, mai ales cand foloseam pistolul de cuie. Toata productia se limita la norme, iar unele dintrea acestea erau foarte mari. Liderul nostru era Andrei, un coleg foarte increzut, care intradevar isi facea treaba foarte bine, dar principalul avantaj era ca vorbea limba franceza, intelegandu-se astfel cu toti sefii care ne vizitau zilnic. Mai aveam uneori sarbatori legale si sambete in care lucram, iar orele de somn nu erau dintre cele mai profitabile. De multe ori trageam de mine, chiar si cand simteam ca ma doare cate ceva, iar gandul la ea ma mai indulcea, abia asteptam sa imi termin activitatea si sa vorbesc cu ea.
Cu toate acestea imi era dor de ea si ma gandeam zilnic la Ana, diminetile nu treceau fara sa ii trimit un mesaj, iar cand nu o faceam imi dadea ea. Imi lipsea de altfel familia, casa, comfortul, imi era jena de faptul ca chiar si in timpul liber aveam extremitatile unghilor murdare de vopsea pe care nu o puteam scoate nici cu acetona. Cheltuielile pe mancare erau destul de ridicate, iar banii pe care ii castigam se situau in jurul sumei de 1000 de euro, de obicei depasind acest prag. Trimiteam banii acasa pentru a fi platite datoriile personale.
Ajuns in luna decembrie uneori lacrimam cu gandul ca nu voi simti sarbatorile ca in alti ani, iar minusurile din buzunar ma impiedicau sa o am si pe iubita mea alaturi de mine. Mi-ar fi placut sa o aduc aici de sarbatori si stiu ca si ea si-ar fi dorit asta, dar situatiile prezente ma limitau, nimeni din cei care ii cunosteam nu era dispus sa ma imprumut se, chiar daca le-as fi restituit banii. Se afisa o liniste cateodata, noaptea si atunci ma bucuram cel mai mult, dar uneori nu reuseam sa ma odihnesc bine noaptea. Nu as fi acceptat sa stiu ca in tara iubirea mea nu este sincera, iar uneori stateam si ma gandeam la cum ar fi daca nu ar mai fi.
Mediul in care ma aflam ma prostea intr-o oarecare masura, iar glumele colegilor erau foarte proaste. Se intelegeau intre ei, dar eu stiam ca nu e locul meu aici. M-am bucurat atunci cand am primit pachet, imi venise laptopul, astfel puteam sa transform timpul in ceva care trece rapid. Nu aveam nici o placere sa stau in compania nimanui, iar atunci cand stateam auzeam numai prostii. Adevarul este ca ma educasem altfel, invatasem sa fiu calm si sa nu ma enervez, sa fiu puternic si sa las de la mine de multe ori. In ultima vreme petreceam foarte mult timp in camera si subiectele pe care le discutam deveneau din ce in ce mai plictisitoare.
Luna ianuarie urma sa fie una de vis, cu ultimii bani din luna decembrie cumparasem bilet la avion iubitei mele, iar faptul ca puteam sa ma infometez la un moment dat doar ca sa o vad aici, nu ma deranja deloc. Imi facusem planuri, asteptam cu nerabdare sa treaca mai repede luna decembrie si sa o vad, imi lipsea asa mult in cele doua luni ca m-as fi urcat personal in avion doar ca sa o vad, dar munca si programul de munca ma impiedica. As fi vrut sa vada cat de mult o iubesc, dar nu stiam cum va fi, asa ca am asteptat luna ianuarie cu sufletul la gura.
Daca la prima intalnire nu comunicasem prea mult, dupa cateva iesiri, dupa primul sarut pe care l-am avut in parcul mare, dupa nenumaratele iesiri, plimbari la munte, la Bacau in cinema, la Iasi la un targ culinar, o plimbare nereusita in Piata Unirii din Iasi unde urma sa fie agatate niste umbrele, sport la sala de fitness, iesiri cu prieteni comuni, poze minunate si multe nopti de dragoste, dupa gesturile frumoase in care imi aducea tortul ei preferat, sprijinul financiar pentru a ma inscrie la facultate, cursuri de dansuri, m-am hotarat sa o prezint familiei si s-a facut placuta pentru ca cumintenia ei placea la toata lumea si asta m-a facut sa ma indragostesc, atat de tare incat mi-am spus ca noi doi vom face ceva frumos impreuna.
In fine, prima luna fenomen, ne-am apropiat foarte tare si ne intelegeam foarte bine, eram doar cu gandul la ea, ma facea zilnic sa imi doresc mai mult. Cea de a doua luna la fel de frumoasa, eram un cuplu placut, primeam nenumarate likeuri la pozele pe care le postam impreuna, calatoream in locuri diferite, gaseam portite de activitati printre care cel mai mult ne-am atasat dupa ce ne-am apucat de dansuri. Acolo eram foarte apropiati, eu eram 3 zile pe saptamana la sala de forta, incepeam sa arat foarte bine fizic, iar ea era oricand alaturi de mine. Ma facea sa ma simt minunat, fiind mereu in preajma mea, ma alinta, imi spunea "Frumosule", sexul se transformase in dragoste, iar toata lumea ne privea cu bucurie atunci cand eram impreuna. Apoi, undeva pe la jumatatea lui octombrie, am facut o vizita finului meu, iar acolo am discutat la telefon cu Andrei, cumatrul meu care mi-a spus ca as putea sa vin sa lucrez in Franta. Ma hotarasem, vroiam sa imi achit cheltuilile si sa duc o viata linistita alaturi de Ana. Asa ca am ales sa impartasesc asta cu ea, chiar daca nu a fost de acord initial, m-a inteles, mi-a fost alaturi. Ne aflam la Hanul Ancutei, am stat acolo vreme de vreo 2 ore, dar ma bucuram ca e langa mine, stiam ca daca va fi sa plec, viitorul nostru impreuna poate fi incert, stiam ca daca ma asteapta vom crea lucruri mari impreuna.
Pe data de 13 octombrie dimineata am mers la Vaslui, mi-am scris demisia la Ilvas, firma de lactate care nu se mai anunta suficient de profitabila in ceea ce ma priveste, asa ca am ales sa plec. In aceeasi zi aveam trenul spre Bucuresti, de acolo de unde ar fi trebuit sa iau avionul spre Paris. Am fost intr-o viteza continua, nu am apucat decat sa imi fac bagajul, sa o vad pe iubita mea pentru scurt timp, sa imi iau la revedere de la parinti si sa plec. Nu mi-a ajuns timpul sa imi vad nepotii, nu mi-a ajuns timpul decat sa alerg, asa ca am am urcat in masina tatalui meu si am plecat spre gara. Timpul scurt nu mi-a permis nici sa le fac cu mana pe geamul trenului.
Intr-un sfarsit ajunsesem, eram cu prietenul meu Gabriel in Bucuresti, care urma sa ma duca la prima ora a diminetii la aeroport. Nerespectarea orei de check in m-a impiedicat sa prind avionul, asta dupa ce trecusem de toate pasajele de control ale aeroportului. Am avut o stare teribila de nervi, imi imaginam ca ma intorc in Romania si nu mai plec in Franta, dar am gasit o solutie de a plati biletul de avion pentru ziua de luni. Am avut un weekend in care am apucat sa imi iau la revedere de la verisoarele mele din Bucuresti si am petrecut timp cu cel mai bun prieten al meu. Stresul se vedea pe fata mea si in gesturile mele, asteptam sa treaca timpul, acum nu puteam sa o mai vad decat in poze. Aveam poze pe telefon cu noi doi, ma gandeam cum va fi cu noi doi, imi imaginam cum ma voi intoarce in tara, voi avea problemele rezolvate si voi incepe sa construiesc ceva frumos alaturi de ea, micuta blonda.
Timpul fizic s-a derulat neasteptat de repede, iar ziua de luni m-a dus in aeroportul din Paris, unde am fost asteptat de Damian, un coleg din schitul la care lucrez acum. Dupa ce m-am asezat intr-o casa noua si curata, dar goala si straina, am incercat sa ma adaptez vietii de aici. Imi imaginam ca voi merge la Paris si ca voi gasi un alt loc de munca, ca ma voi intelege bine cu cei din jurul meu si ca va fi totul bine, dar nu intotdeauna lucrurile sunt asa cum ne asteptam.
Banii erau limitati, ii cunosteam pe toti cei cu care lucram, erau romani, unul dintre ei chiar cumatrul meu. Imi facusem planuri ca ma voi intelege bine cu fiecare in parte si ca voi invata si ceea ce nu am facut pana atunci, munca fizica.
Acasa eram inconjurat de tipete, oale cu ciorba si mentalitati inchise. Subiectele de discutii erau in general despre carute, cai, batai si multe injuraturi. Recunosc, eram intr-un alt mediu in care nu ma simteam comfortabil deloc. In primele 2-3 saptamani citeam zilnic din cartile de franceza pe care mi le-am cumparat ca sa invat limba, dar cei din jurul meu faceau misto. Ma simteamamenintat de prostime si de incultura, cu toate astea cautam sa imi pastre calmul. Weekendurile erau zile de cumparaturi si ma bucuram foarte mult ca puteam sa ies si sa vad locuri noi, dar limitele financiare ma impiedicau sa imi satisfac toate placerile. Colegii mei ma vedeau pretentios, baiat de oras, cu gusturi mai rafinate si ma judecau de fiecare data. Incercam sa fiu linistit si sa nu deranjez pe nimeni, dar ma simteam jignit de comportamentul lor.
La munca ma uitam ca la felul sapte in primele saptamani, eram inconjurat de motostivuitoare, masini de gaurit, de ambalat, paleti, cuie, tipete, injuraturi, viteza de lucru si multa mizerie. Imbracamintea era formata dintr-un hanorac si pantaloni de training, iar peste hanorac aveam o vesta, mainile imi erau acoperite de niste manusi subtiri, iar in picioare aveam niste bocanci grei. Uram ca trebuie sa merg sa vopsesc, de multe ori vopseaua intra si prin haine si se imprima in piele, aveam pana si in nas vopsea, iar fumul de la aparatul de stantat nu ma lasa sa respir. Ceilalti colegi proveneau de la tara, iar munca fizica nu era o problema foarte grava pentru ei, dar pe mine ma dureau ingrozitor genunchii spatele, mainile si mi se umflau degetele. Initial am crezut ca va fi o durere temporara, dar ceea ce simteam de fapt era in continuu. Activitatea era continua, intre 8 si 10 ore, iar pauza era foarte scurta, abia apucam sa mananc un sandwich si sa beau o cafea pe fuga. Colegii injurau de Dumnezei si Cruci si imi sareau in cap ori de cate ori ceva nu era in regula. Aveam masinarii periculoase, spun asta pentru ca intr-o zi, in timp ce gauream niste scanduri mi s-a agatat manusa intr-un burghiu si mi-a perforat unghia. Am tras o durere groaznica, iar in celelalte zile mi se intampla foarte des sa ma lovesc la picioare. Aveam vanatai zilnic, in special ma dureau incheieturile, mai ales cand foloseam pistolul de cuie. Toata productia se limita la norme, iar unele dintrea acestea erau foarte mari. Liderul nostru era Andrei, un coleg foarte increzut, care intradevar isi facea treaba foarte bine, dar principalul avantaj era ca vorbea limba franceza, intelegandu-se astfel cu toti sefii care ne vizitau zilnic. Mai aveam uneori sarbatori legale si sambete in care lucram, iar orele de somn nu erau dintre cele mai profitabile. De multe ori trageam de mine, chiar si cand simteam ca ma doare cate ceva, iar gandul la ea ma mai indulcea, abia asteptam sa imi termin activitatea si sa vorbesc cu ea.
Cu toate acestea imi era dor de ea si ma gandeam zilnic la Ana, diminetile nu treceau fara sa ii trimit un mesaj, iar cand nu o faceam imi dadea ea. Imi lipsea de altfel familia, casa, comfortul, imi era jena de faptul ca chiar si in timpul liber aveam extremitatile unghilor murdare de vopsea pe care nu o puteam scoate nici cu acetona. Cheltuielile pe mancare erau destul de ridicate, iar banii pe care ii castigam se situau in jurul sumei de 1000 de euro, de obicei depasind acest prag. Trimiteam banii acasa pentru a fi platite datoriile personale.
Ajuns in luna decembrie uneori lacrimam cu gandul ca nu voi simti sarbatorile ca in alti ani, iar minusurile din buzunar ma impiedicau sa o am si pe iubita mea alaturi de mine. Mi-ar fi placut sa o aduc aici de sarbatori si stiu ca si ea si-ar fi dorit asta, dar situatiile prezente ma limitau, nimeni din cei care ii cunosteam nu era dispus sa ma imprumut se, chiar daca le-as fi restituit banii. Se afisa o liniste cateodata, noaptea si atunci ma bucuram cel mai mult, dar uneori nu reuseam sa ma odihnesc bine noaptea. Nu as fi acceptat sa stiu ca in tara iubirea mea nu este sincera, iar uneori stateam si ma gandeam la cum ar fi daca nu ar mai fi.
Mediul in care ma aflam ma prostea intr-o oarecare masura, iar glumele colegilor erau foarte proaste. Se intelegeau intre ei, dar eu stiam ca nu e locul meu aici. M-am bucurat atunci cand am primit pachet, imi venise laptopul, astfel puteam sa transform timpul in ceva care trece rapid. Nu aveam nici o placere sa stau in compania nimanui, iar atunci cand stateam auzeam numai prostii. Adevarul este ca ma educasem altfel, invatasem sa fiu calm si sa nu ma enervez, sa fiu puternic si sa las de la mine de multe ori. In ultima vreme petreceam foarte mult timp in camera si subiectele pe care le discutam deveneau din ce in ce mai plictisitoare.
Luna ianuarie urma sa fie una de vis, cu ultimii bani din luna decembrie cumparasem bilet la avion iubitei mele, iar faptul ca puteam sa ma infometez la un moment dat doar ca sa o vad aici, nu ma deranja deloc. Imi facusem planuri, asteptam cu nerabdare sa treaca mai repede luna decembrie si sa o vad, imi lipsea asa mult in cele doua luni ca m-as fi urcat personal in avion doar ca sa o vad, dar munca si programul de munca ma impiedica. As fi vrut sa vada cat de mult o iubesc, dar nu stiam cum va fi, asa ca am asteptat luna ianuarie cu sufletul la gura.
Va urma
